Citeste o carte!

Nu ma mira nici ca  Cheloo vorbeste despre carti, nici ca n-o face mai des, si nici ca atunci cand o face e trecut cu vederea. Chiar daca nu mi-ar place Parazitii, l-as aprecia foarte mult numai pe lucrul asta; n-am mai auzit pe nici un „artist” roman vorbind despre istorie, despre cum televizorul distruge minti si cartile ne dezvolta imaginatia, creativitatea…

In afara de el cine sa vorbeasca despre lucruri din astea? Cine? Inna? Connect-r? Antonia?* hahaaha

Mesaj clar, scurt si la obiect:

4:13 …nu cred atat de mult in latinitatea poporului roman. Pustii ar trebui sa studieze mai mult istoria alternativa, nu ce-au invatat in scoala. Cred ca, daca tot au internetul la dispozitie, internetul-aceasta arma care a distrus zeci de industrii, ar trebui sa-l foloseasca sa se cultive.

…Reintoarcerea la istorie poate sa ridice cumva sentimentul national. Nu suntem o natie de javre, suntem doar o natie slaba pentru ca ne complacem in situatia in care suntem.

…Copii, lasati internetul, lasati scrisul la tastatura, puneti mana, mai scrieti, luati cartea, ca nu e o rusine sa citesti, pentru ca cartile dezvolta imaginatia asa cum televizorul nu poate s-o faca. Daca citesti un rand si inchizi ochii, iti poti imagina. Televizorul iti da direct ce ai de vazut.

Eu m-as bucura daca s-ar implica in politica, da n-ar fi sustinut de aceiasi cretini care l-au votat mai intai pe Basescu si acum spera ca salvarea sa vina de la Ponta. Din pacate.

*nu intru in alde Liiceanu, Dinescu, CTP etc., etc. din motive evidente.

Neil Gaiman – Neverwhere

Richard este Alice in Tara Minunilor.

Dear Diary, he began. On Friday I had a job, a fiancée, a home, and a life that made sense. (Well, as much as any life makes sense.) Then I found an injured girl bleeding on the pavement, and I tried to be a Good Samaritan. Now I’ve got no fiancée, no home, no job, and I’m walking around a couple of hundred feet under the streets of London with the projected life expectancy of a suicidal fruitfly.

I want to go home. Then he mentally underlined the last sentence three times, rewrote it in huge letters in red ink, and circled it before putting a number of exclamation marks next to it in his mental margin.

Cade prin crapaturile vietii si ajunge in Neverwhere, lumea care exista sub Londra, o lume subterana care oglindeste fiecare oras si in care traiesc oamenii uitati. Acolo il intalneste pe marchizul de Carabas, o deschizatoare de usi si cea mai frumoasa femeie din lume care se intampla sa fie si cel mai bun vanator din lume.

“I fought the bear that stalked the city beneath Berlin. He had killed a thousand men, and his claws were stained brown and black from the dried blood of a hundred years, but he fell to me. He whispered words in a human tongue as he died.There was a black tiger in the undercity of Calcutta. A man-eater, brilliant and bitter, the size of a small elephant. A tiger is a worthy adversary. I took him with my bare hands.”

Cauta ajutor pentru ca sunt urmariti de cei mai buni asasini din istoria spatiului si a timpului, domnii Crup si Vandemar.

Mister Vandemar and myself burned down the City of Troy. We brought the Black Plague to Flanders. We have assassinated a dozen kings, five popes, half a hundred heroes and two accredited gods. Our last commission before this was the torturing to death of an entire monastery in sixteenth-century Tuscany.

Mi-a placut, desi inceputurile lui Neil Gaiman par intotdeauna ezitante, pana cand actiunea incepe cu adevarat, asa ca mi-e intotdeauna greu sa trec de ele.

Imi place stilul copilaresc si Marchizul de Carabas care fac sa para ca citesc un basm foarte lung desi nu se fereste sa omoare personaje.

Imi place ca toate personajele care populeaza lumea asta fantastica si intunecata sunt periculoase, intr-un fel sau altul.

Si sunt fascinante.

Stephen King Carrie

Am lipsit ieri dimineata de la scoala ca sa citesc cartea asta. Nu-mi vine sa cred ca e primul lui roman.

Carrie White, o fata nu prea frumoasa, nu prea urata, nu prea proasta, nu prea desteapta e tinta tuturor glumelor si injuriilor din liceu. Asta arata ce poate face o crestere religioasa.

The shit hits the fan intr-o zi normala cand fetele erau la dus. Cum faceau ele dus asa lu Carrie (care avea 17 ani) ii vine ciclul si se terorizeaza deoarece crede ca sangereaza mortal sau ceva in genu (la cum descria King asa credeam si eu).  Fetele incep sa rada si sa arunce cu tampoane si chestii in ea. Pana si profei de sport ii vine s-o palmuiasca.

Carrie e trimisa acasa. Urmeaza niste flashbackuri prin care ne dam seama ca ea nu s-a integrat niciodata, desi a incercat. Impresia generala e ca e grasa si proasta si pina de cosuri, totusi King ne lasa sa vedem ca nu e asa grasa, nu e proasta si cosurile sunt  temporare.  Asta e una din chestiile care imi place la King. Nu exista bad guy -good guy.  Well, de cele mai multe ori.

Deci Carrie e trimisa acasa, unde sta o saptamana sau asa ceva si -nefiind proasta- isi da seama ca poate misca obiecte cu mintea: a mai facut-o cand avea trei ani si maica-sa vroia s-o omoare.

Fetele sunt pedepsite si una din ele decide ca e vina lui Carrie. Vrea sa se razbune… ceea ce si face… dar lucrurile nu merg exact ca in plan cand Carrie pune in actiune propria ei razbunare.

Cartea e narata la persoana a treia. Avem un autor omniprezent si omniscient, care nu da totusi la iveala mai mult decat trebuie sa stie cititorul pana in ultima clipa. In acelasi timp King introduce fragmente din carti, articole de ziar, cea mai imprtanta fiind I am Sue Snell care ofera o alta perspectiva si ajuta la adancirea senzatiei de real.

Literatura contemporana romaneasca: are the blind leading the… oh forget it

Pana mai ieri ma intrebam cum de nume ca a’ lu’ Cartarescu sunt considerate ‘mari’. Pana mai ieri.

Azi cred ca in tara mea desteptii fug ca purecii de pe sobolanii morti si prostii se cred scriitori/sunt wannabie writers.

Cartile cu basme ale lui Andrew Lang

Andrew Lang a fost un scriitor, jurnalist, poet, istoric si critic literar care a trait de la mijlocul secolului al xix-lea pana in 1912.

Desi a scris nenumarate lucrari el a ramas in istorie ca cel mai important colectionar de folclor si basme.

Cartile cu basme ale lui Andrew Lang sunt o colectie de 12 carti colorate diferit in care Lang a strans basme din toate colturile lumii -basme care, spune el, sunt toate foarte vechi si cu care povestile aparute la acea vreme nici nu se pot compara.

Aceste carti au revolutionalizat modul in care era privita literatura pentru copii. Pana in acel moment toata brutalitatea si elementele fantastice erau considerate influente negative pentru tinerii cititori, in acealsi timp in care erau prea copilaroase pentru a fi citite de adulti.

Primul volum a aparut in 1889, in 5000 de exemplare.

The blue fairy book

A doua in 1890, in ziua Craciunului.

The red fairy book

The green fairy book a aparut in 1892.

The yellow fairy book a aparut in 1894 intr-o prima editie de 15000 de exemplare.

Cartea roz a aparut in 1897.

Cartea gri a aparut in 1900.

Cartea violet (poveste roamaneasca) -1901

Crimson fairy book -1903

Cartea maro -1904

Orange fairy book -1906

Olive fairy book -1907

Lilac Fairy Book -1910

Aici sunt toate cartile: Lang Fairy Books

Un om norocos – Paler

As numi „Un om norocos”  una dintre cele mai bune carti din literatura lumii.

De ce?

Pentru ca prima data cand am citit-o mi se parea ca vorbeste de mine. Personajul principal e un sculptor fara talent, un personaj de o mediocritate dureroasa pe care o realizeaza si din care incearca sa iasa.  Acest lucru, insa, cere vointa si putere de munca – lucruri care lui ii lipsesc asa ca prefera sa petreaca ore intregi in visare.

Toate acestea sunt lucruri pe care le regasesc si in mine, de la vagile inclinatii artistice si conflictul cu tatal sau pana la atitudinea visatoare si dorinta de a fi superior. Mai mult, celelalte personaje din roman isi gasesc si ele locul in viata reala, nu in aceleasi pozitii pe care le au in carte, dar daca ne referim la caractere, la comportament.

Deci pentru mine, asta e Cartea. Ma face sa mi se stranga maruntaiele. Ma face sa vreau sa ma sinucid.