The garden of words

E un film de animatie scurt, de 46 de minute, despre doi oameni care se intalnesc intamplator atunci cand au nevoie unul de altul, numai in diminetile ploioase, intr-un parc in care picaturile care se izbesc de apa lacului si de frunzele copacilor le sunt coloana sonora.

El e elev de liceu, viseaza sa faca pantofi, parintii lui divorteaza; de ea nu stim la inceput nimic.

Si ce aflam nu e relevant.

Lucrurile importante sunt ploaia, ceata care se lasa printre copaci si universul care se strange in jurul lor in zilele cu ploaie, in timp ce stau unul langa altul…

aici

 

 

Anunțuri

Sister wives

Ma refer la reality show-ul produs de TLC (un fel de Prima de la noi, numai ca folosesc mai multe idei originale).

Protagonistii sunt o familie poligamista de fundamentalisti mormoni – 1 individ, 4 femei si 17 copii.

  •  nu-mi vine sa cred cat de mult arata a matriarhat toata chestia asta
  •  nu cred ca ar functiona asa de bine sau de loc in lipsa fundamentului religios.
  •  incepea sa mi se faca mila de individ, 50% din timp e filmat spaland vase/running errands pt. neveste; restul pe canapeaua de interviu sau afara

American horror story

Ascultam cantecul asta cand am observat ca cineva il mentiona pe Tate Longdon la comentarii. Normal, m-am intrebat cine naiba mai e si asta.

Dupa aia am dat de secventa asta.

Adolescentii care se apuca sa faca gauri in colegii lor de scoala au ceva care ma fascineaza. Asta e inspirat din Dylan Kleabold si Eric Harris. Bineinteles, e mult mai mult decat asta in persoana lui Tate, nu doar un plagiat al realitatii.

Aproximativ 15 ore mai tarziu am terminat de vizionat primul sezon din ‘American horror story’.

E suficient sa spun ca e vorba despre o familie care se muta intr-o casa bantuita. Mare parte din farmec e ca nu stii ce se ascunde dupa colt, nu stii ce se intampla. M-am uitat la serial dupa ce am vazut sedinta lui Tate, fara sa-i dau un search pe Google, IMDB sau Wikipedia, lucru pentru care m-am felicitat in repetate randuri.

Jessica Lange (care e o legenda, si arata de 40 de ani) e singurul „tip rau” inca in viata. Are motivele ei, simpatizam oarecum. Intelegem ca nu e o persoana rea, si totusi fara ea n-am mai avea mare parte din poveste.

The queen’s classroom – jdrama

 

Stephen King spune în A bag of bones că un scriitor își permite să mai facă câte o pauză, că cititorii de cărți sunt mai loiali, scriitorii de cărți pot lua pauze lungi fără să fie uitați, dar pe ăia care scriu scenarii nu-i mai știe nimeni.

Ei bine, scenariul de la  Jyoou no Kyoushitsu e scris de Yukawa Kazuhiko, care a scris și scenariul de la GTO din postul precedent, și multe altele la care probabil o să ma uit pentru că -din ce am văzut- îmi place cum scrie. E foarte versatil, ia același subiect, adică pers. principal profesor + elevii cu care intră în contact și îl tratează complet diferit.

Personajele principale sunt Akutsu Maya, jucata de Amami Yuki, profesoara de 37 de ani care se îmbracă numai în negru și la care i-am tăia toți cauciucurile, însă la final… nu vreau să bag un spoiler aici așa că o să zic doar că o să ajungem să ne dorim să fi avut și noi așa o profă, și Kada Kazumi, o elevă mediocră de 12 ani.

La început îi terorizează, îi dezbină și îi aduce unul împotriva altuia, pentru că așa e în viața reală, prietenii te lasă la greu și numai ratații fac pauze de distracție. Dar are un motiv ascuns. DE CE face asta putem numai bănui din mici indicii adunate de ici colo. Ăsta e cred și motivul pentru care îmi place așa de mult.

Din păcate misterul ăsta e explicat în episoadele speciale, care au marea problemă că nu îi lasă pe băieții răi să fie răi, mereu le caută scuze sau justificări sau se răzgândesc și le pare rău… nici nu mai țin minte de căte ori m-am lovit de chestia asta și mă irită în ultimul hal.

Acum vorbind de Amami Yuki, cred că e actrița mea preferată, după Angelina Jolie. Părul strâns prins la spate și machiajul minimal i se potrivesc cel mai bine, îi scot în evidență buza de sus care e mai plină decât cea de jos și ochii frumoși migdalați și pomeții înalți.

Kimi wa petto – jdrama

Una din puținele (nici nu știu cum să le spun, telenovele?) făcute după o manga despre care pot spune cu mâna pe inimă că îmi place mult mai mult decât originalul (personajele din manga au the ugly, dar nu asta e important).

Koyuki (despre care am descoperit cu surprindere că are 34 de ani, înainte -și după ce am aflat asta- mă gândeam că ea ar trebui s-o joace pe tipa din Lovely Complex care are 16 ani, arată fenomenal) e Sumire, o jurnalistă foarte inteligentă, ambițioasă și orgolioasă, i-e tot timpul frică să-și lase garda jos și oamenii să creadă că e slabă. 

Momo (aka Goda Takeshi jucat de Matsumoto Jun) a fugit de acasă din cauza neînțelegerilor cu părinții. Aterizează la ușa lui Koyuki, care îl primește în casă și acceptă să aibă grijă de el ca animalul ei de companie.

Pe de asupra tipu pe care ea îl iubește de patru ani (Hasumi) vine să lucreze la același ziar și îi spune că și el o iubea de enșpe mii de ani… problema e că de acum și Momo o iubește și ea ține foarte mult la el, dar după ce a fost părăsită de un nene de servici sau ceva în genu, care era prea complexat, și-a jurat că n-o să se mai întâlnească niciodată cu cineva mai scund, cu educație inferioară și cu venit mai mic decât ale ei.

E mult mai amuzant decât manga, Sumire e mai puternică și Takashi nu e așa de matur cum mi s-a părut în manga (dar e adorabil). Plotul e modificat un pic – personajele sunt mult mai plăcute, Hasumi chiar încearcă și depune eforturi s-o cunoască și înțeleagă pe Sumire, să treacă dincolo de fațada ei impenetrabilă. Mai e un psiholog foarte amuzant care cară mereu cu el un chihuahua și are o mare problemă, anume că nu poate iubi oameni (aceeași ca și Sumire, așa i se și adresează, camarade). Îmi place și finalul mai mult. Știu că nu prea sunt șanse, dar ar lăsa loc pentru o continuare.

Vampires suck – Vampirii sug

O parodie dupa Twilight și New Moon. A primit multe comentarii negative de la fanii Twilight suparați ca face mișto de personajele lor preferate, dar cei care apreciază aceste cărti numai pentru valoarea de misto și panarama (trolling, ED, Cracked) o să se trezeasca râzând destul de des.

Actorii sunt așa de buni că majoritatea timpului mi se pare că ma uit la un Twilight mult mai amuzant (în special cand sunt prinși din profil sau semiprofil).

Făcut în 2010 de aceeași tipi care au făcut și Epic movie si Meet the spartans.

Eu l-am vazut online aici, mai precis aici.

Fantastic mister fox

Ce tare a fost filmu asta. Fantastic mister fox, fantasticul domn vulpe e doar o vulpe obisnuita care vrea sa faca lucruri marete. Deci domunul vulpe nu e multumit cu viata sa. Mai intai se muta la copac (din vizuina) apoi ii vine o idee geniala. Sa dea trei ultime lovituri (fusese hot de gaini in tinerete) la cei trei mari fermieri din zona. Acestia afla si incearca sa-l vaneze.

Vocea lui Ash e Jason Schwartzman, tipu din Spoon. Domnul vulpe e George Clooney. Badger e Bill Murray. Meryl Streep e doamna vulpe. Si asta e prima animatie a lui Wes Anderson. Ce vreau sa spun e ca nu e de mirare ca a iesit un film asa de bun.

Din pacate filul nu prea a avut succes cu publicul. Sunt multi oameni carora nu el place sau nu inteleg acest tip de umor. Pierderea lor

Diary of a wimpy kid

The wimpy kid incepe junior high. Prietenul lui cel mai bun e un cidat, frate-su mai mare il terorizeaza  si fata care l-a batut de la gradinita pana in clasa a 4-a ii pune bete in roate. Astea sunt problemele cu care se confrunta in scopul lui de a deveni popular.

Sincer, ma asteptam sa si devina, adica sa faca ceva si dupa aia sa-l aclame toti… in fine, asa e in 80% din filmele cu adolescenti. Totusi the wimpy kid nu e adolescent. Invata ca nu conteaza cat de popular esti ci ce fel de prieteni ai.

Supernatural ii

Azi si ieri am lenevit toata ziua, nici nu m-am dus la scoala, nici n-am invatat -pur si simplu repaos total.

Si am inceput sa ma pun la punct cu episoadele din Supernatural si Dexter pe care le-am pierdut sezonul asta.

Supernatural e din ce in ce mai ca lumea, incorporand memeuri si trimiteri parodice la filme celebre si evenimente curente, ceva gen The Simpsons. Numai ca, in timp ce Simpsons se ramoleste astia vin cu un aer fresh si o viziune noua.

Sezonul 5 e genial. Povestea, plotul, leaga episoadele ca un fir rosu -spre deosebire de primele sezoane. Ca sa nu mai spun cum umorul si situatiile greve si serioase (hey, it is the end of the world afterall!) sunt imbinate perfect.

Castiel (despre el sper sa vorbesc in detaliu in alt post) e jucat perfect de Misha Collins. Nu mi l-as putea imagina altfel. Veridic ca personaj si in acelasi timp amusing as fuck. Toate scenele in care apare ma inveselesc.

Cele mai amuzante momente Castiel si Dean din ep. free to be you and me

PS. Aia de la Jurnalul au bagat un skin cu AC/DC. Foarte tare.

Drag me to hell

Cel mai bun horror pe care l-am vazut de multa vreme.  Desigur, regizorul fiind Sam Raimi (Evil Dead, The grudge), nici nu ma asteptam la altceva.

Christine Brown, o functionara de la o banca, care se ocupa cu imprumuturi refuza sa-i prelungeasca termenul unei batrane tiganci care isi pierde casa. Aia o blesteama sa vina diavolu dupa ea si s-o traga in iad.

Nu e cine stie ce surprinzator, dar sunt unele intorsaturi care te fac sa te intrebi ‘and now what?’. Si la sfarsitul ala chiar nu ma asteptam.

Actorii necunoscuti (cel putin de mine) in mare parte, inafara de Jason Long, dar toti joaca surprinzator de bine.

Dintre personaje cel mai mult mi-a placut mediumul pe care l-a vizitat fata:

Rham Jas jucat de Dileep Rao.  Un personaj unic. Mi-a amintit un pic de Osho, desi nu are nici o legatura.

Tiganca era ciudata rau si scarboasa (Lorna Raver)

Am citit aici un comentariu foarte bun in care sunt remarcate zecile de subtilitati care mie, sincer, mi-au scapat.

Filmul se merita vazut, fie ca esti fan horror, fie ca nu. Are de toate, inclusiv momente comice. Eu am ezitat multa vreme deoarece ma temeam ca e un horror de mana a doua. Ce m-a convins a fost posterul de mai sus 😉

Si nu-mi pare rau.