Shigurui – Frenezia mortii

Primul post in categoria manga, un subiect drag sufletului meu si despre care o sa scriu probabil multa vreme de acu inainte.  Benzile desenate despre care o sa scriu nu sunt in nici un caz pentru copii uitatori la Sailor Moon si nici celor care au citit Bleach sau Naruto si acuma se cred specialisti. Oricine esti, orice faci si orice pareri preconcepute ai, lasa-le la usa si da-mi o sansa.

O sa incep in stil mare, cu o poveste care m-a prins, mi-a adus lacrimi in ochi si m-a facut sa tremur pe marginea scaunului de incordare:

Shigurui - Death Frenzy

Cine e familiar cu operele istorice ale lui Eiji Yoshikawa cu siguranta ca va iubi aceasta serie la fel de mult ca mine. Cu o actiune care se petrece cam in aceeasi perioada cu Musashi, scrisa de Nanjou Norio si ilustrata de Yamaguchi Takayuki, in unele locuri mi s-a parut mai buna decat Musashi.

Incepe un anul 1629 cand un daimiyo (lord local) decide sa organizeze un turneu de lupte intre samurai. Cum era pasionat de arta sabiei si vedera matelor si a sangelui tasnind din ranile deschise ii dadea fiori placuti decide folosirea sabiilor adevarate in loc de cele din lemn, de antrenament, cum era obiceiul.

Vine si ziua luptei. In coltul din dreapta Gennosuke Fujiki, un samurai cu un singur brat. In coltul din stanga Irako Seigen, un orb cu un aer ciudat. Cei doi iau pozitiile de lupta si singurele care stiu ce e pe punctul sa se dezlantuie sunt cele doua femei care-i insoteau in timp ce intrebarea pe care toti ceilalti si-o pun este: “Poate sabia celui cu o singura mana taia osul? Poate sabia celui orb atinge adversarul?”

Muschii se incordeaza, fiecare celula se pregateste de atac si… flashback 7 ani in trecut, in ziua in care Irako, un samurai ratacitor provoaca la duel scoala Kogan…

Irako e deosebit de frumos. Ii plac femeile, ii place viata si e foarte ambitios. E unul dintre cele mai pur egoiste si nemiloase caractere creat vreodata si totusi atat de realist, ii da posibilitatea cititorului sa se identifice cu el in unele puncte, senzatie neplacuta pentru ca nimeni nu vrea sa fie un astfel de om. Toate semnele il arata ca posibil succesor al lui Kogan, insa face greseala fatala de a se incurca cu concubina acestuia, Iku. Kogan afla si se rabuna punand-o pe Iku sa-l castreze in timp ce el zace inconstient dupa doua duelui cu cei mai buni discipoli ai maestrului. Femeia innebunita de durere stiind ce-l asteapta pe barbatul pentru care si-ar da viata prefera sa-si infinga fierul inrosit in san. Grasimea topita care-i cade pe fata il trezeste pe Irako care incearca sa fuga cat timp aburul si mirosul ii distrageau pe cei pusi sa-l pazeasca. Afara insa il asteapta ceva mult mai rau: Kogan insusi, care il orbeste. Cu mintile pierdute, ranit, este lasat sa plece impreuna cu Iku. Totul nu e bine…

Pe de cealaltas parte Gennosuke vroia doar sa fie mai bun in ce face, sa-si petreaca zilele in liniste antrenandu-se. Il iubeste pe Kogan ca pe un tata si pentru el cuvantul lui e lege. Mintea sa, ca si viata, sunt simple. Nu-si pune intrebari, nu se indoieste, nu vrea nici mai mult, nici mai putin, nici nu invidiaza pe nimeni.

Nu ai cu cine sa tii. Fiecare luptator are defecte majore care ii fac de neiubit.

Seria are 12 volume ongoing din 2003.

Se poate downloada de aici: http://www.mangatraders.com/manga/series/575 (trebuie facut cont, dar e free si se rezolva in doua minute) .

It’s halloween

Sau mai bine zis a fost. Oricum, toti pe messenger aveau statusu asta.  Da cred ca multi dintre ei -daca ii intrebai ce inseamna-  habar n-aveau sa explice. E ca si cum ai face Craciunul fara sa stii de ce.

Am preluat-o si noi numa ca sa avem ce sarbatori, nu erau suficiente sarbatori in octombrie si ce ne-am gandit? Ca hai sa luam si noi halloweenu’ asta. Te imbraci ciudat, iti da dulciuri, pare misto.

Totusi mie mi se pare fara valoare asa cum e la noi, adica lipsita de fundament religios.

Prietenia -de ce lumea arunca-n stanga si-n dreapta cu ea?

Arunca in stanga si-n dreapta – adica o suprafolosesc. “Am 100 de prieteni.” , “Mi-am facut multi prieteni azi!”, “Am o groaza de prieteni” si “Sunt prieten cu toata lumea”  sunt fraze pe care le aud frecvent  si ma fac sa ma intreb ce inseamna.

Pentru mine prietenii sunt  sau mai bine zis nu sunt  niste oameni pe care i-ai cunoscut ieri la cine stie ce petrecere, cu care ai vorbit cinci minute si ai facut schimb de numere de telefon. Nu sunt oamenii care au ajuns din intamplare in lista ta de messenger si nu sunt niste cretini care abia te cunosc, li se pare ca te cunosc pentru ca se grabesc sa te catalogheze si sa te barfeasca din momentul in care ai intors spatele.

Un sinonim pentru conceptul de ‘prieten’, asa cum il inteleg eu, este ‘alter ego’. O persoana asemanatoare, nu fizic, ci ca structura de gandire si mod de a vedea viata.   Cineva cu, care poti discuta in contradictoriu fara sa se ajunga la bataie si sentimente neplacute. Unii oameni au nesansa sa nu intalneasca asa ceva toata viata. Ceilalti nu-si dau mereu seama cat de norocosi sunt.

 

Titan Quest – clona Diablo

Asta m-am tot jucat zilele astea, in detrimentul scolii (de asta l-am si pus la categoria scoala).  Daca am spus ca e ca Diablo am spus tot ce era de spus despre el.  Si are si grafica mai buna.

Incepi de la nivelul 1, intr-un sat aflat pe undeva prin Grecia. Apoi ajungi in Sparta, vorbesti cu Leonidas, cu legendara Pythia din templul lui Apollo din Delphi, in Egipt te lupti cu monstrii legendari care dorm in mormintele antice numai ca sa sfarsesti in Asia, pe Drumul Matasii.

Daca ti-ai petrecut ultimii ani jucand Diablo si rozandu-ti unghiile pana sa apara Diablo iii, trebuie neaparat sa incerci jocul asta.

Asemanari dintre Twilight si Harry Potter

E nebunia asta cu Twilight acuma si subiectul asemanari rasare mereu. Si ma enerveaza. Pentru ca ele nu exista.

Oamenii spun ca ele constau din statutul autoarelor inainte sa publice cartile si sa devina cunoscute,  din faptul ca prezinta personaje cu puteri supranaturale,  care infrunta personaje negative tot cu puteri din astea… Amandoua sunt serii, se vand foarte bine (toata seria Twilight = HP vol7)…

A convins pe cineva? De ce?  La fel de bine am putea compara Twilight cu Biblia. Adica si Noul Testament are 4 carti, se adreseaza unei categorii specifice, personajul principal are puteri supranaturale si trebuie sa salveze lumea de un personaj negativ… Autorii (desi pt mine asta nu e un argument) ar fi ramas niste nimeni daca nu le scriau, succesul mondial…Wow sunt mai multe decat la Harry Potter!!11!!

Si nu inteleg de ce e comparat cu HP cand ar trebui sa fie comparat cu Cronicile Vampirilor, din moment ce sunt despre vampiri?

O zi bizara

Azi dimineata, inainte sa merg la scoala aveam oaresce emotii… Toata dimineata aveam numa ore la care n-am fost deloc anu asta. Asta inseamna ca n-am fost nici macar la prima ora sa vada profu cum arat.  Ma asteptam la scandal… predici etc. etc.  In loc de asta, intra profu, se uita la mine:

“Buna ziua.”

“Buna ziua.”

“Unde ai fost saptamana trecuta?”

Asta e momentul in care colegii unguri au intervenit si au inceput sa vorbeasca repede in maghiara aratand spre mine. Au trecut vreo cinci minute in care ei vorbeau si eu ma uitam sperand ca zic de bine cand se opresc si  profu face “Aaa… tu esti colega…”  Si asta a fost tot. Dupa aia la ora chiar m-a ajutat si s-a purtat chiar frumos.

La grafica pe calculator la fel, da macar aici il cunosteam pe prof de anu trecut. Ne mai intalnisem si prin scoala si imi tot spunea sa merg la ore si eu tot ziceam ca da, vin… si bineinteles ca nu ma mai vedea. Ma intrebam daca el o sa comenteze ceva, da chiar din contra, am facut un colaj cu tema “apa” care i-a placut foarte mult. N-a fost rau deloc, mai ales ca mi-am petrecut timpu jucand  mahjong pe net pentru ca sa decupez si lipesc pozele alea mi-a luat mai putin de cinci minute.

Sper sa fiu in stare sa merg si saptamana viitore si sa-mi placa asa.

Ce e chiulul?

E un fel de drog. Cand incepi nu stii in ce te bagi, crezi ca te poti opri oricand, pastrezi in minte optiunea asta ca si cum chiar ai avea-o pana in ziua cand incerci si realizezi ca ea nu a existat niciodata. Oamenii, profesorii, maica-mea si aia care chiulesc de ocazie nu inteleg asta asa ca ma tot chinuie.  Nu inteleg ca nu poti sa te trezesti intr-o zi de dimineata dupa ce in ultimii 6 ani ai tot lipsit de la scoala si sa spui “Gata! De acum merg la toate orele!” . E ca si cand ai incerca sa te lasi de marijuana. Adica foarte greu si spre imposibil fara ajutor.

De ce fara ajutor? Pentru ca mama s-a certat cu psihologul meu si acuma nu ma mai lasa sa ma duc. Am fost la vreo cinci pana acuma si numai doua erau mai acatarii dintre care una nu-mi mai raspunde la telefon. Nu stiu de ce.

Oricum, ce vroiam sa spun cu postu asta e ca mama a aflat azi cat am lipsit anu asta de la scoala si m-a facut sa-i promit ca de maine nu mai lipsesc nici o ora. O sa incerc da parca vad esecu.

Ce au in comun francezii si tiganii?

M-am certat iar cu vra-mea aseara. Adica, nu m am certat, am discutat in contradictoriu. Ea crede ca tara asta e de rahat si toate celelalte sunt mult mai bune si frumoase (mai ales Franta) si imi povestea cum au venit niste francezi in vizita vara asta si i-au vazut pe unii cum dansau in costume traditionale si nu mai puteau de ras.

Asta nu e o chestie de admirat sau pentru care trebuie sa zici “Da, asta e o tara de tot cacatu.” , cand vine cineva si incepe sa faca misto. Probabil ca daca cretinii aia ajungeau in China, o tara cu o traditie de mii de ani si mult inaintea Frantei (in unele locuri) ei ar fi zis “Mama. ce maimute, ce ochi au.” . Sau ceva in genu. Asta nu e o dovada de inteligenta sau mai stiu eu ce. E doar prostie si ignoranta, lucruri care se gasesc din belsug si in Ro, cam peste tot, dar mai ales la tigani.

Vietile altora

Ma uit acuma la filmu asta, in loc sa merg la scoala. Mi se pare oricum mai folositor decat ce invat la scoala, adica nimic, mai ales azi cand aveam franceza (unde citesc ce ne-a predat la romana ora trecuta), engleza cu o profa care nu stie engleza si romana.

Un film care imi place surprinzator de mult avand in vedere ca e facut in Germania, e in germana, cu actori germani si e despre viata in Germania de Est sau RDG.

Agentul Wiesler este pus sa urmaseasca un cunoscut scriitor si pe iubita sa actrita in scopul gasitii unor elemente incriminatorii. E fascinant cum, desi la inceput era un om care credea in idealurile partidului si asa mai departe, pe parcurs incepe sa-si cunoasca din ce in ce mai bine subiectii, sa-i vada mai mult ca pe niste fiinte umane si mai putin ca pe dusmani ai patriei. Desi actrita moare el reuseste totusi sa-l salveze pe scriitor, riscandu-si astfel cariera.

SPOILER

Finalul singur imi place deosebit de mult si filmul se merita vazut chiar si numai pentru el: dupa caderea comunismului in ‘89 scriitorul isi ridica dosarele de al securitate si realizeaza ca agentul l-a salvat. Vrea sa-i multumeasca intr-un fel asa ca scrie o carte si i-o dedica. Filmul se incheie cu Wiesler, intr-o librarie, cumparand-o. “Nu, e pentru mine.”

Un om norocos – Paler

As numi “Un om norocos”  una dintre cele mai bune carti din literatura lumii.

De ce?

Pentru ca prima data cand am citit-o mi se parea ca vorbeste de mine. Personajul principal e un sculptor fara talent, un personaj de o mediocritate dureroasa pe care o realizeaza si din care incearca sa iasa.  Acest lucru, insa, cere vointa si putere de munca – lucruri care lui ii lipsesc asa ca prefera sa petreaca ore intregi in visare.

Toate acestea sunt lucruri pe care le regasesc si in mine, de la vagile inclinatii artistice si conflictul cu tatal sau pana la atitudinea visatoare si dorinta de a fi superior. Mai mult, celelalte personaje din roman isi gasesc si ele locul in viata reala, nu in aceleasi pozitii pe care le au in carte, dar daca ne referim la caractere, la comportament.

Deci pentru mine, asta e Cartea. Ma face sa mi se stranga maruntaiele. Ma face sa vreau sa ma sinucid.