Zidurile pe care le construim in jurul nostru

Primim inauntru pe cine nu trebuie, tinem afara oamenii in fata carora ar trebui sa ne deschidem, ne aratam vulnerabili atunci cand stim ca slabiciunile ne vor fi folosite impotriva noastra.

Lasam prejudecatile sa ne orbeasca, barfele rautacioase sa ne afecteze, parerile preconcepute sa ne coloreze perceptia. Facem totul gresit. Suntem mai lasi decat am vrea sa fim, mai ipocriti decat ne vedem.

Propriile greseli si defecte, vazute la altii, capata dimensiuni uriesesti. Numai noi avem o justificare, numai scuzele noastre sunt bune. Nu vrem sa ii ascultam pe ceilalti. Sa ii intelegem. Empatia e treaba grea.

Nu stim ca putem fi empatici fara sa luam asupra noastra bagajul celuilalt, si ca putem gasi intelegere la cineva care nu e dispus sa ne care greutatea problemelor in urma sa, ca un cadavru.

Una din povestile mele zen preferate suna asa:

In timpul razboaielor civile in Japonia feudala, tactica armatelor invadatoare era sa intre in sate si sa ia rapid controlul acestora. Intr-un sat toti localnicii au reusit sa fuga inainte ca armata sa soseasca – toti, cu exceptia maestrului Zen. Curios in legatura cu batranul, generalul a pornit spre templu ca sa vada cu ochii sai ce fel de om era maestrul. Cand n-a fost tratat cu deferenta si supunerea cu care era obisnuit, generalul a izbucnit cu furie. 

„Neghiobule,” a strigat el in timp ce isi scotea sabia din teaca, „tu nu realizezi ca stai in fata unui om care ar putea sa treaca prin tine fara sa clipeasca!”

In pofida amenintarii, maestrul a ramas impasibil. „Si tu realizezi,” a replicat el calm, „ca stai in fata unui om prin care ai putea trece fara sa clipeasca?”

Uneori cel mai greu e sa nu faci nimic. Sa stai impasibil in fata sabiei. Inactiunea mai dificila decat actiunea. Uneori cel mai important lucru este sa iti dai seama cand e cel mai bine sa nu faci nimic.

Dupa aceea vin bunele intentii ale oamenilor de care trebuie sa te feresti. Pot fi oameni la care tii. Ii lasi sa intre, si, incercand sa te ajute, cu cele mai bune intentii, cauzeaza distrugerile cele mai mari.

Asta nu inseamna ca trebuie sa inalti si mai mult zidurile, sa le faci impenetrabile. Pur si simplu nu lua nimic personal. Ce spun oamenii, ce nu spun, ce te-ai astepta sa spuna. Nu o lua personal. Nu o lua personal atunci cand arunca cu noroi. Nu o fac din cauza a ceva ce ai facut tu, ci din cauza lor. Fiecare actiune a lor e responsabilitatea lor, asa cum de fiecare actiune a ta tu esti responsabil.

Cred ca asta e mai greu. Sa intelegi si sa accepti ca tu esti singurul responsabil pentru actiunile tale.

Un prieten isi justifica ipocrizia pe baza circumstantelor. Crestin convins, duce o viata promiscua pentru ca „nu mi-am gasit pereche.” Deci circumstanta il face sa fie ipocrit, asteapta circumstanta potrivita care sa-l faca sa nu mai fie. Asa poate sa se spele pe maini de propria responsabilitate in situatia asta si sa doarma cu constiinta curata.

Suntem prea sensibili si vulnerabili in fata opiniilor celorlalti.  Cand isi varsa bagajele asupra noastra credem ca trebuie sa ni le asumam ca si cand ar fi ale noastre, sa le caram in spate peste ale noastre, tot mai multe si mai multe. Mentalitatea asta e greu de distrus. E greu sa intelegem ca nu asta inseamna empatia si ca, de fapt, ce facem aici nu foloseste nici noua si nici lor. Dar o facem si ne asteptam ca altii sa o faca pentru noi.

The greatest man to have ever lived

Once upon a time there was a little boy.

He was the smartest and cutest little boy in the world… His only problem were the monsters under the bed. They only came out to play at night, in the dark, so he could never sleep, but as he grew up he learned to stop fearing the beasts.

He went to med school, because that was his life long dream.

When he was 57,  on 31st February, at 3 o’clock in the morning, he discovered the secret to immortality.

When he was 157 he learned he could reverse the ageing process and turned himself back to 15. That is how the Universe knows him, forever young. Few remember him as he was before, friends he had since he was a small child.

He was one of the pioneers of space colonization. He dared to leave his home world, for what everybody assumed was forever, to step into unknown, savage territories. All for the good of mankind. He kept doing that with every new colony, on every new planet, not caring about the limitations of primitive equipment and the lack of knowledge about those cold, unknown places. Many times he and death brushed shoulders.

Fortunately he survived all, and at the respectable age of 1000 he decided he was too old for new adventures. He opened a hospital on Mars and dedicated himself to research.

He eradicated 90% of known diseases.

He then eradicated 85% of all alien diseases.

He helped stop the alien illegal workers’ riot on  Mars when he was 1235, by inventing a death ray that killed over a third of them. The biggest city on Mars is named after him.

He could have gotten involved in politics at that point, but he refused on moral principles. He just liked helping people and thought politics was about playing games.

On his 1500th birthday he decided to retire from medicine and left Mars to live on his Sirius estate.

He died at the age of 1999 amid friends, concubines and offspring.

lma bai

Publicat în Fără categorie

Vitali Cipileaga are o parere. Am si eu una

Patetic articol. Uite, in zona Greciei antice barbatii adevarati nu erau adevarati pana nu se combinau cu alti barbati. Daca imi place mie ideea asta inseamna ca trebuie sa ma plang ca au disparut barbatii adevarati?

Adica iau o norma sociala, mi-o insusesc si dupa aia ma plang ca nu mai exista. La fel cum faci tu aici.

Sa spui „femeile…” e ca si cum ai spune „negrii…”, „tiganii…”, „evreii…”. Iei un grup mare de oameni si ii bagi pe toti sub aceeasi umbrela. De ce faci asta? Sa ghicesc, ti-au tras unele niste tepe, aici e posibil sa intre si mama ta, si ti-e ciuda, nu-ti mai revii. Si in plus e si la moda. Pentru fiecare leguma fiarta care vrea sa arata ce barbat adevarat este exista o cale, care nu e sa realizezi lucruri demne de admirat (ca e greu cu asta, tre sa iesi din casa, sa nu fii prost; si sa ai si un dram de noroc, ce-i drept), nuuuuu, calea legumelor e sa critice femeile. Care femei? Toate. Bravo. Pe asta pot sa il citeasca numai alte legume fierte si o droaie de femei care se simt speshul. „Eu sunt ultimul specimen al unei specii care dispare, acest barbat ma intelege!” Yup, asta e confirmat in comentariile femeilor primite la articolul susmentionat.

 

Apoi, disparuti sunt dinozaurii. Femeile… ei, e evident ca ai iesit de undeva, daca intelegi ce vreau sa spun.

Stiu ca „au disparut” inseamna aici „nu se poarta cum imi place mie, uite, am facut si o lista!”, dar tu gandesti cand spui lucrurile astea? Adica realizezi ca vrei ca trei miliarde si jumate de oameni sa joace dupa cum le canti tu? Sigur, in masa asta mare de oameni se gasesc si unele care chiar se poarta cum ai vrea tu. Da nu la alea te uiti. Tu te uiti la celelalte. Vrei sa fie uniform. Vrei sa te simti destept, ca ai rezolva problemele umanitatii, da numa daca specia asta pe cale de disparitie te-ar asculta pe tine… Off…

A very metal new year

Nu stiu cum mama naibii ma mai citeste lumea, cand eu iau pauze de 5, 6 luni, da nu puteam sa las sa treaca anul nou fara sa scriu un ultim articol.

Era sa scriu de ce suge pula unu, sa fac o serie despre oameni care sug pula, da ma indispun subiectele astea. Asa ca o sa pun aici niste muzica pe care am ascultat-o in ultima vreme si de Craciun si de Anul Nou si sper ca si tot 2014, pt. ca e badass.

#1. 

#2. 

#3. 

#4. 

#5. 

#6. 

#7. 

#8. 

#9.

#10. 

#11.

#12.

#13.

#14.

#15.

#16.

#17.

#18.

#19.

#20.

#21.

#22.

#23.

#24.

#25.

#26.

#27.

Publicat în Fără categorie

vai, distrugere, chestii, chestii, hai sa stea jumate din populatia globului acasa!

Inainte sa dau peste articolul asta, al unui personaj caricatural care-si zice Serafim Pantea, nu mi-ar fi trecut prin cap ca sunt feminista. Chiar nu mi-ar fi trecut prin cap sa ma identific cu miscarea asta. Dar se pare ca oricine detinatoare de pizda care nu are ca scop in viata reproducerea e o feminista. Vorba marelui Luther KIng (parafrazez ) „Daca femeia oboseste, se imbolnaveste sau moare in timp ce face copii n-are nimic, de asta exista.”.

Adica esti femeie si iti place… orice care nu are legatura cu pizda ta? Nu conteaza. Tu nu contezi, ca poate nu esti egala cu un barbat, adica interschimbabila, ca sa folosesc aceeasi expresie cu saracu asta (fericiti cei saraci cu duhul, nu?), deci nu esti interschimbabila cu un barbat, dar esti cu alte femei. Mori tu dupa ce ai fatat 11 plozi? Nu-i nimic, n-o sa fie nimeni suparat, ca esti interschimbabila cu alta, te inlocuieste imediat. Pam pam!

Nu e de mirare ca face si asta parte din aceeasi miscare talibana (ironic motto mai are domnu la blogul sau) din biserica noastra „sa faca copii, sa se acopere cu cearsafuri d’alea de pus pe cap, sa aprobe orice zice barbatu si sa respecte alte 15324583487 de reguli cretine”. Asa e cand esti om de nimic.

Un articol adevarat despre feminism e asta al Nadiei.

Si inca ceva, pana si alti preoti il scuipa pe asta intre ochi. Mi se pare corect ilar un lucru foarte bun si ma bucura.

Dear Mrs. Budd

In 1894 a friend of mine shipped as a deck hand on the Steamer Tacoma, Capt. John Davis. They sailed from San Francisco albert fishfor Hong Kong, China. On arriving there he and two others went ashore and got drunk. When they returned the boat was gone.

At that time there was famine in China. Meat of any kind was from $1–3 per pound. So great was the suffering among the very poor that all children under 12 were sold for food in order to keep others from starving. A boy or girl under 14 was not safe in the street. You could go in any shop and ask for steak—chops—or stew meat. Part of the naked body of a boy or girl would be brought out and just what you wanted cut from it.

A boy or girl’s behind which is the sweetest part of the body and sold as veal cutlet brought the highest price.

John staid there so long he acquired a taste for human flesh.

On his return to N.Y. he stole two boys, one 7 and one 11. Took them to his home stripped them naked tied them in a closet. Then burned everything they had on. Several times every day and night he spanked them – tortured them – to make their meat good and tender. First he killed the 11 year old boy, because he had the fattest ass and of course the most meat on it. Every part of his body was cooked and eaten except the head—bones and guts. He was roasted in the oven (all of his ass), boiled, broiled, fried and stewed. The little boy was next, went the same way.

At that time, I was living at 409 E 100 St. near—right side. He told me so often how good human flesh was I made up my Grace_buddmind to taste it. On Sunday June the 3, 1928 I called on you at 406 W 15 St. Brought you pot cheese—strawberries. We had lunch. Grace sat in my lap and kissed me. I made up my mind to eat her. On the pretense of taking her to a party. You said yes she could go. I took her to an empty house in Westchester I had already picked out. When we got there, I told her to remain outside. She picked wildflowers. I went upstairs and stripped all my clothes off. I knew if I did not I would get her blood on them. When all was ready I went to the window and called her. Then I hid in a closet until she was in the room. When she saw me all naked she began to cry and tried to run down the stairs. I grabbed her and she said she would tell her mamma. First I stripped her naked. How she did kick – bite and scratch. I choked her to death, then cut her in small pieces so I could take my meat to my rooms. Cook and eat it. How sweet and tender her little ass was roasted in the oven. It took me 9 days to eat her entire body. I did not fuck her tho I could of had I wished.

She died a virgin.

Albert Fish a fost una din inspiratiile lui Thomas Harris pt. Hannibal Lecter. Pedofil, canibal, sadomasochist, „He took bits of cotton, saturated them with alcohol, inserted them into his rectum, and set fire to them. He also did that with his child victims.”(ce tie nu-ti place altuia nu-i face?).  Dupa ce a fost arestat „he told the psychiatrist that he had been sticking needles into his body for years in the area between the rectum and the scrotum. He told of doing it to other people too, especially children. At first, he said, he had only stuck these needles in and pulled them out again. Then he had stuck others in so far that he was unable to get them out, and they stayed there. The doctor had him X-rayed and sure enough, there were at least 29 needles in his pelvic region.”

La varsta de 55 de ani a inceput sa creada ca Iisus si ingerii Sai ii vorbesc, si ca Dumnezeu ii cere sa sufere pentru pacatele sale, si sa tortureze si castreze baietei.

Happy is he that taketh Thy little ones and dasheth their heads against the stones.

Apa si vinul

Cea mai buna bautura

este apa de izvor,

daca pui o picatura

intr-un kil de vinisor.

Asta-i Pastorel, despre care mai stiu una: e invitat la o conferinta impotriva consumului de alcool; se afla in public cand se povesteste un experiment in care doua galeti, una cu apa si una cu vin, au fost puse in fata unui bou. Boul a ales apa. La asta Pastorel se ridica si spune: „Pai daca-i bou!”

Ben Franklin spunea: „In vin sta intelepciunea, in bere libertatea, in apa sunt bacterii!”.

Un mare numar de studii stiintifice, atent controlate, au demonstrate ca daca bem 1 litru de apa pe zi, la sfirsitul unui an vom fi absorbit mai mult de 1 kg de Escherichia coli (E. coli), o bacterie ce se gaseste in fecale. Cu alte cuvinte consumam 1 kg de rahat !

Daca insa consumam vin, bere (tequila, rom, whiskey, sau alte bauturi) NU ne expunem acestui risc deoarece alcoolul se obtine in urma unui process de purificare prin fierbere, filtrare si/sau fermentare.

Tineti minte : Apa = Rahat……….Vin = Sanatate.

Deci, in concluzie, e mai bine sa bem vin si sa vorbim aiurea decit sa bem apa si sa ne umplem de rahat !

Si asta e mailul care a inspirat postul

Asta e pentru „mantuirea” prin nastere de prunci

Am citit niste lucruri care ma fac sa imi fie rau fizic, sa-mi fie greata si sa imi placa si mai putin oamenii care cred in prostiile astea decat imi placeau inainte.

Avem si noi fundamentalistii nostri. Nu vorbesc de Saccsiv, vorbesc de unii mergatori la biserica care par asa blanzi si saraci cu duhul, da cand colo sunt spalati pe creier, si niste gunoaie umane.

Nu ma astept nici o data la multe din partea unora care se declara adeptii unei religii in care bebelusii morti inainte de a fi botezati ajung in limbo, adica la marginea iadului, da unele lucruri sunt mai grave decat altele.

Ca asta despre care o sa scriu aici.

Introducere

Oamenii astia  cred ca orice forma de contraceptie e similara cu avortul. N-o sa comentez aici la asta, dar e important de retinut pentru ceea ce urmeaza. Mai cred si ca sexul trebuie sa fie numai in scopul conceperii de copii, si ca femeia se mantuieste prin nastere de prunci.

Citeam articolul asta, cand am dat scroll in jos la comenarii. Acolo un anume Pantelimon spune despre nevasta-sa ca e in pragul mortii, practic, in urma ultimei nasteri, da ca el vrea s-o futa, ca sunt prea tineri ca sa traiasca ca doi castrati, da ca i-e frica sa n-o lase bortoasa si sa dea cu adevarat ortu’ popii. Deci WAT DO?

E complet imbecil sa ceri sfaturi morale, sfaturi de care depind viata sau sanatatea unui om, pe internet, mai ales pe un site unde nimeni nu stie nimic, pentru ca nu s-au deranjat sa invete, pentru ca li se pare ca ei stau cu pula la soare si gura deschisa si Dumnezeu le toarna direct tot ce trebuie sa stie.

De aici deducem logic ca Pantelimon e un imbecil. Sa fie clar. Nevasta-sa o fi si ea, din moment ce s-a casatorit cu unu ca el, care cere pareri pe net despre viata lor sexuala.

Bine, Pantelimon. Cand o sa moara saraca femeie pentru ca tu esti o maimuta proasta si ai ascultat de sfaturile gunoaielor alora sa fii sigur sa filmezi momentul si dupa aia sa il pui pe net, ca se se bucure toti de urmarile parerilor lor.

Cuprins

proasta nr 1

Poate barbatii cu idei din astea, si ale caror sotii mor in urma lor, nu si-au injunghiat nevestele, nu le-au sugrumat, nu le-au otravit. Ca ala de care povesteste una intr-un comm pe un ton milos: „Vai, a presat-o pe nevasta-sa sa mai ramana insarcinata, desi stia ca e bolnava. Si a murit. Saracul.” Daca boala si durerea nu i-ar slabi psihic pe oameni atunci tortura n-ar fi atat de efectiva si folosita; mai adaugam la asta religia care spune femeilor sa faca gura mica si sa asculte de barbat si faptul ca probabil il iubea pe respectivul si intelegem cat a cantarit dorinta lui in moartea ei.

Acum, poate lui nu ii pare rau, ca asa sunt psihopatii, dar copiii lui o sa creasca cu constiinta faptului ca tatal lor le-a omorat mama.

dan

Adica nu conteaza ca e moarta, atat timp cat s-a conformat ideilor lui. E okay sa iti omori nevasta! Ii salvezi sufletul, faci o fapta buna, retardatii astia o sa te laude, plus ca primesti iertare cand mergi sa te spovedesti. Bravo, domnu Danut, sigur nevasta-ta (daca ai asa ceva) se bucura ca pentru tine viata ei nu inseamna nici cat un limbric. Si ca, la o adica, e mai valoroasa moarta, ca sa te poti lauda la biserica ce credinta puternica ai tu.

Incheiere

After working a hard day I came home to see my girlfriend cradling our child. I didn’t know which was more frightening, seeing my dead girlfriend and stillborn child or knowing someone broke into our apartment to place them there. sursa

Stiu ca lucruri ca astea nu pot fi pedepsite legal, dar daca ai insistat sa periclitezi sanatatea unui om pe care ar trebui sa il iubesti, stiind ca s-ar putea sa moara, atunci ar trebui sa traiesti in fiecare zi cu consecintele actiunilor tale.

Cineva ar trebui sa le aduca mortii inapoi de la cimitir, la modul literal, si sa ii aseze in mijlocul casei, sub o vitrina de sticla, si dupa aia sa se gandeasca ca sunt partial responsabili de mantuirea sufletului lor, in timp ce ii privesc descompunandu-se incet…

Oricat m-as stradui sa fac eu un rezumat, e prea putin, nu pot reda dimensiunile prostiei si rautatii acestor oameni, daca pot sa le spun asa, deci cititi aici.

Fat man

Asteptam inca de acum trei zile un val de articole pe subiectul asta al bombelor atomice, care val nu s-a mai intamplat, ca la ce ai nevoie sa dezgropi istoria antica cand ai la dispozitie subiecte noi si suculente de care n-o sa vorbesc aici ca nu merita.

Ce mi se pare ironic este ca americanii sunt responsabili de eradicarea crestinismului pe pamant nipon, dintr-o lovitura, chestie pe care n-au reusit s-o faca sute de ani de persecutie. Ce si-or fi spus? „Hai sa cautam cea mai mare biserica din Asia si sa o bombardam! O sa fie amuzant!” Ce e drept e ca nu era prima lor optiune, da daca asa au iesit lucrurile… daca asa a vrut bunul Dumnezeu…

Fat man e numele de cod al bombei atomice aruncate peste Nagasaki la data de 9 august 1945. Japonia s-a predat 6 zile mai tarziu.

Mai mult aici:

The bombing of Nagasaki

wikipedia

Catedrala Urakami

si pe un site catolic

Needful things – Stephen King

Vreau mai intai sa spun ca orice recenzie pe care am citit-o la cartea asta e un camp minat pentru aia care n-au citit-o, si vor s-o faca.  O sa incerc eu sa am grija la asta, da nu promit nimic. Pentru ca sunt foarte multe personaje, foarte multe subploturi sa spui ceva despre ea fara sa le mentionezi in trecere si pe astea e acelasi lucru cu a nu spune nimic, sau cu a spune ca oceanul e ud si in padure sunt copaci.

Acestea fiind zise, am terminat-o de citit acum 10 minute. Nu-mi pare rau ca am citit-o, dar 22 de ore de lectura, in total, ieri si azi, din care jumatate sunt folosite pentru a ne prezenta personajele (notite mai jos) si din jumatatea care ramane mai mult de un sfert e pentru cacatul care incepe sa escaladeze… prea mult pentru o carte care imi face pielea de gaina abia pe ultima suta de metri.

Deci avem asa: anul 1991, una bucata orasel din Maine, numit Castle Rock si un individ foarte de treaba, Leland Gaunt, care deschide un magazin numit Needful Things. In magazinul asta orice client gaseste ceva de care are nevoie, aparent foarte ieftin. Si nu e vorba de masini sau case, ci de prostioare ca o coada de vulpe, sau o vaza, sau un cartonas cu jucatori de baseball.

Because in America, you could have anything you wanted, just as long as you could pay for it. If you couldn’t pay, or refused to pay, you would remain needful forever.

Leland Gaunt

Brian Rusk – 12 ani; primul client al magazinului
Hugh Priest – betivul satulu
Alan Pangborne – seriful
Polly Chalmers – are artrita si un magazin unde face haine
Norris Ridgewick – ajutor de serif
John LaPointe – politist; el si Sally Ratcliffe au fost impreuna inainte de evenimentele din carte
Nettie Cobb – lumea spune despre ea ca e nebuna; descrisa ca un soricel speriat; lucreaza pt. Polly
Rosalie Drake – prietena cu Nettie, lucreaza tot pt. Polly
Cora Rusk – mama lui Brian; obeza
Myra Evans – prietena mamei lui Brian
Henry Beaufort are un bar numit The Mellow Tiger
Danford „Buster” Keeton – seful consiliului orasului
Rev. William Rose – pastor baptist
Father Brigham – preot catolic
Wilma Jerzyck – vecina cu Nettie; temperament de taur
Nan Roberts – baptista; are un restaurant
Sally Ratcliffle – le preda copiilor cu probleme de vorbire; logodita cu Lester
Lester Pratt – profesor de educatie fizica
Eddie Warburton – omul de serviciu
Ricky Bissonette – mecanic
Everett Frankel – irlandez; asistentul doctorului local
Frank Jewett – directorul scolii
George T. Nelson – prieten cu directorul
Sonny Jackett – mecanic

Pentru ca ii place sa-si lege cartile una de alta:

Not all the things which happen in small towns are known to the residents, no matter how sharp their ears are or how energetically their tongues wag. In Castle Rock they knew about Frank Dodd, the cop who went crazy and killed the women back in Sheriff Bannerman’s day, and they knew about Cujo, the Saint Bernard who had gone rabid out on Town Road #3, and they knew that the lakeside home of Thad Beaumont, novelist and local Famous Person, had burned to the ground during the summer of 1989, but they did not know the circumstances of that burning, or that Beaumont had been haunted by a man who was really not a man at all, but a creature for which there may be no name.

In afara de asta ii mai mentioneaza si pe Gordon LaChance, Ewie Chalmers, inchisoarea Shawshank si probabil si alti oameni si alte locuri pe care eu le-am trecut cu vederea.

Lucrurile de care avem nevoie nu sunt intotdeauna intelese de cei din jur

fourteen years ago, that it had been the last straw, the one which finally drove her over the edge. He had broken many of her bones during their years together, and she had let him live. Finally he had broken something she really needed, and she had taken his life.

Pus in perspectiva, citatul asta e foarte ironic:

Which just went to show how flaky he was getting around the edges, because when he had shaken Gaunt’s hand, he’d felt a wave of revulsion so sudden and deep it had been like a muscle spasm. For that one moment he had been convinced that he had found his Chief Persecutor. He would have to watch that sort of thing; there was no sense going overboard.

Mentioneaza the Plains of Leng si pe Yog-Sothoth, ceea ce m-a facut foarte fericita, si, in paranteza fie spus, cred ca inseamna ceva mai mult decat a lasat sa se inteleaga.

Yog-Sothoth rules, he thought randomly, and then shivered. He didn’t know who the fuck Yog-Sothoth was, probably some Rastafarian reggae singer with ninety pounds of dreadlocks growing out of his dirty scalp, but Ace still didn’t like the sound that name made in his head. Thinking about that name in this place seemed like a bad idea. It seemed like a dangerous idea.

Finalul? Ce final? Ah, da. Daca era vorba despre alt autor, as fi spus ca nu conteaza finalul, ca asta e mai mult o carte filosofica despre cum lucrurile de care credem ca avem nevoie ajung sa ne posede, orice om are o latura rea, pe care frica o exacerbeaza si totul e doar o iluzie. Da nu e, asa ca o sa spun ca King + foreshadowing = win, deci nu vine de nicaieri, nu e surprinzator, chiar daca ii lipseste ceva care sa il faca satisfacator.

Am vazut si filmul. Nu are nici o legatura cu cartea. Poate vag. In nici un caz nu se poate spune „am vazut filmul, nu mai trebuie sa citesc cartea”.  Sunt schimbate atatea lucruri si detalii semnificative ca nu inteleg ce rost mai are.