Cand credeam ca mai bine nu se poate dupa ce am citit Shigurui dau de aceasta manga care e… nici nu stiu ce sa spun… perfecta e putin spus. Arta – cea mai buna pe care am vazut-o – povestea, personajele, felul in care se imbina toate si in care se intampla actiunea – toate sunt perfecte, nu as schimba un lucru.
Aparuta in 1998, acelasi autor ca si Slam dunk – Takehiko Inoue – urmeaza povestea vietii lui Miyamoto Musashi. Inspirata din cartea lui Eiji Yoshikawa, inceputul il gaseste pe Musashi si cel mai bun prieten al sau, Matahachi, in razboi. La 17 ani plecasera din micul sat Miyamoto sa-si faca un nume si sa devina bogati.
Pe scurt, Musashi reuseste, dar Matahachi fuge dupa pizde si se indoieste prea mult de el insusi si de posibilitatile sale. Desi nu e mai slab fizic decat Musashi, frica si ezitarea sa constanta de a risca il fac sa piarda ocazii si sa-si rateze viata.
Musashi e oarecum romantizat. Isi da seama ca o iubeste pe Otsu, prietena sa din copilarie, si isi jura ca de atunci incolo va trai doar pentru ea. Si se tine de promisiune, chiar daca nu o lasa sa se apropie de el deoarece ii e frica de ce ar putea sa pateasca din cauza lui, spunandu-i ca i-ar deranja antrenamentul.
Un alt personaj foarte interesant e Sasaki Kojiro. Spre deosebire de toate celelalte carti/ecranizari/povesti al caror protagonist este aici e surd si mut. Gasit plutind intr-o barca cand era bebelus, de un samurai muritor de foame, e crescut de acesta cu dragoste si afectiune. El e singurul personaj major din perspectiva caruia nu vedem povestea, acest lucru accentuand senzatia de alienare fata de ceilalti oameni pe care ar fi avut o cineva cu deficientele lui in Japonia secolului Xv.
Artele martiale pe care Musashi si ceilalti le folosesc in lupta sunt posibile in viata reala, puterea caracterelor nu e exagerata deloc. Oamenii, emotiile, tot ce se intampla, nimic nu e idealizat peste masura, facand asta cea mai realista manga existenta la ora actuala.
Desi e inca ongoing dupa 12 ani, Takehiko Inoue a anuntat pe saitul sau ca intentoneaza sa o termine anul asta. Autorul a castigat cu aceasta manga numeroase premii culturale, si a vandut mai mult de 22 de milioane de copii in toata lumea. sursa
Lehamitea 
Titluri ca Vagabond, Blade of the Immortal, Lone Wolf and Cub, Berserk, sunt adevarate legende si iti e mai mare mila cand vezi ca se apropie de sfarsit. ”Nu o sa mai fie nici o aventura, se sfarseste aici, eu ce fac acum ca am citit 4 ani si acum se termina?” Cred ca astea sunt gandurile unui pasionat de manga legate de sfarsitul seriei preferate. Eroii din aceste serii ne-au fost ca niste prieteni multi ani/luni, si ne e greu sa ne despartim de ei.
Foarte reusit articol. Sper sa mai scrii pe tema manga/anime ca iti iese.
Multumesc mult. Incepeam sa cred ca sunt singura persoana din Romania care citeste asa ceva 🙂 Sigur ca o sa mai scriu, doar am si despre ce. Am citit foarte multa manga care merita promovata si ai caror autori merita un loc printre cei mai buni scriitori contemporani.
(edit: si despre care o sa scriu 🙂 )
Berserk și Blade of the Imortal nu au ce căuta în aceeași propoziție cu Vagabond sau Lone Wolf and Cub.
De ce?
Că cele din urmă sunt niște capodopere, în timp ce primele nu prea.
Says you :))
E greu sa spui ce anume inseamna capodopera cand vine vorba de manga, parerea mea.
Pentru mine capodopera e Shigurui. Adica, mi se pare perfecta, mai buna decat orice carte pe care am citit-o (exagerez) si e singura manga la care n-as schimba nimic, n-am nimic de comentat. Sa vedem acuma ce se intampla in ultimul volum, mi-e frica sa n-o fi dat in bara cu finalul.
LWC e totusi singura manga de aici care poate fi considerata clasica si pusa langa alea a lu Tezuka. Blade of the immortal nu imi place nici mie la fel de mult ca celelalte, dar e totusi foarte populara (si inca on de multa vreme-macar pentru asta o apreciez).
Am citit primele două volume(și un pic) din Shigurui și nu pot să zic că m-a impresionat nici cât Berserk. Arta e ok, îmi place că are structură și se foloște bine de panouri, în rest m-a lăsat rece. Pare să aibă pretenția de realism și istoricitate, dar este mult prea exagerat pentru așa ceva. Iar arcul personajelor, dialogul, modul cum e structurată povestea, nu sunt foarte diferite de alte benzi pe care le ataci.
nu esti singura persoana care citeste asa ceva dar, se pare ca esti mai informata decat altii. multumesc pentru atentionare 🙂
31 de volume un manga LUUUUUUUUUUUUNNNNNnnnng ! e al II lea manga ca marime citit de mine.