Conversatie:
eroul nostru se uita pentru prima data la o femeie dezbracata
– e ceva ciudat…
– ce?
– e ceva negru pe chestia ei, uite!
– lol toate femeile au din ala.
– you motherfucker faci misto de mine, ai?
– rofl nu. e par pubian
– wow femeile sunt fascinante
Ma rog… suna mai bine in engleza.
Deci tipu asta patetic, care mananca bataie in fiecare zi si e prost (dupa cum se observa mai sus) se trezeste cu inteligenta artificiala pe care visa (aici reuseste) s-o creeze doctorul John von Neumann, „ultimul dintre marii matematicieni”. Inteligenta asta artificiala arata de parca tocmai a coborat de pe coperta Playboy (including the clothes, or lack thereof) si ii spune ca tre sa-l protejeze. Nu se stie sigur de ce anume. Patetic si prietenul lui Tocilar ajung la concluzia ca de tipii care se iau de ei la scoala si le fura alocatiile.
Imi place ca nu se ia in serios. Pana acum ma asteptam sa si-o puna deja, dar robotu face misto de el. Si il baga in situatii jenante. Adauga profu de germana care arata ca Hitler si ii place sa bata studentii cu varga la cur, dar care se pierde intr-o scoala plina de cidati si primul volum e ok. Ca sa nu mai spun ca se intampla chestii, povestea avanseaza si capitolele sunt scurte si usor de citit.
Un minus ar fi arta care e cam nasoala. In sensul ca uneori nu respecta proportiile si personajele sunt urate. Adica chiar si robotul, care se presupune ca-i face pe toti sa se innece in propria saliva nu e cine stie ce (arata ca tipa aia din Paradise Kiss).
PS. se pare ca e licentiata de NETCOMICS
Lehamitea 