Fahrenheit 451 – Ray Bradbury

Asta e o carte pe care ar trebui sa o citeasca toata lumea cel putin o data. Macar prima jumatate, in care vedem societatea si oamenii fara literatura, cu Shakespeare interzis in teatre si intelectualii inchisi sau omorati.

E vorba despre o societate care se autocenzureaza. Nu guvernele pazesc ignoranta, ci masele.

Guy Montag e un pompier a carui slujba e sa arda case, oameni si carti, acolo unde acestea din urma sunt descoperite. O serie de evenimente il fac sa realizeze ca traieste intr-o lume in care oamenii au ajuns asemenea masinilor fara suflet, nici morti, nici vii.

Razboiul e pe cale sa inceapa, in timp ce oamenii stau lipiti de televizoare, uitand ceea ce vad la cinci minute dupa; prefera sa invete sa citeasca pe buze decat sa isi scoata castile din urechi, violentele fara sens ating cote maxime si tentativele de sinucidere la fel.

Cartile se contrazic una pe alta. Cum mai stii ce e bine si ce e rau daca citesti adunatura asta de idei care se bat cap in cap, puse pe hartie de oamenii astia care se cearta unii cu altii? De ce sa iti pui intrebari si sa vrei sa cunosti lucruri care nu te lasa sa dormi noaptea, care te chinuie sau care te fac sa plangi? Mai bine te uiti la un reality-show, mai bine uiti tot, si lucrurile rele si pe cele bune, mai bine taci si razi fara sa stii de ce.

Decat sa incerci sa iesi din mediocritate, mai bine te asiguri ca nu iese nimeni. Mai bine uiti cu totul ca o stare ca asta exista:

Each man the image of every other; then all are happy, for there are no mountains to make them cower, to judge themselves against.

custodians of our peace of mind, the focus of our understandable and rightful dread of being inferior;

Montag descopera intr-o seara ca nu isi mai aminteste unde a cunoscut-o pe sotia sa. O intreaba si i se raspunde cu o expresie mirata: „Dar de ce conteaza?”

And he remembered thinking then that if she died, he was certain he wouldn’t cry. For it would be the dying of an unknown, a street face, a newspaper image, and it was suddenly so very wrong that he had begun to cry, not at death but at the thought of not crying at death, a silly empty man near a silly empty woman, while the hungry snake made her still more empty.

Poti sa te simti foarte inteligent si daca te umpli de lucruri neesentiale, fara forma si fond, crampeie de cunostinte fast food, pe care le inghiti pe nemestecate, numai ca sa pari mai destept decat esti

whose sole knowledge, as I say, of Hamlet was a one-page digest in a book that claimed: ‘now at least you can read all the classics; keep up with your neighbours.’ Do you see? Out of the nursery into the college and back to the nursery; there’s your intellectual pattern for the past five centuries or more.

Peace, Montag. Give the people contests they win by remembering the words to more popular songs or the names of state capitals or how much corn Iowa grew last year. Cram them full of non-combustible data, chock them so damned full of ‘facts’ they feel stuffed, but absolutely ‘brilliant’ with information. Then they’ll feel they’re thinking, they’ll get a sense of motion without moving. And they’ll be happy, because facts of that sort don’t change. Don’t give them any slippery stuff like philosophy or sociology to tie things up with. That way lies melancholy. Any man who can take a TV wall apart and put it back together again, and most men can nowadays, is happier than any man who tries to slide-rule, measure, and equate the universe, which just won’t be measured or equated without making man feel bestial and lonely.

E mai mult o insiruire de idei, decat o carte in sensul clasic, cu inceput, incheiere si final. Incearca sa ii dea toate astea, dar povestea in sine e subreda. O citesti si nu te poti identifica cu nici un personaj; nu te intrebi ce o sa se intample cu Montag, sau cu lumea in care traieste.

Dar ce face cartea asta sa fie atat de apreciata e ca o citesti si identifici lumea lui Montag cu lumea in care traiesti tu: oameni goi pe dinauntru, lipiti de sursele de distractie, in care isi gasesc ecou ideile altora, corectitudinea politica care impiedica oamenilor sa spuna lucrurilor pe nume, sa ia atitudine la anumite lucruri, si asa mai departe.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s