Despre moartea lui Nicolaescu

Articolul asta nu ar fi fost scris fara articolul lui CTP din Gandul.

Soluţia în cazul Sergiu Nicolaescu, şi nu numai, nu era nici incinerarea, nici înmormântarea.

Odată cu decesul, trupul neînsufleţit al marelui dispărut trebuia trecut, „în baza la o lege” dată de guvernul Ponta prin Ordonanţă de Urgenţă, din custodia familiei în cea a statului.
Pe urmă, trebuia eviscerat, îmbălsămat, conservat într-o raclă de cleştar şi expus  perpetuu la Buftea.

Astfel, contra unui preţ modic, el ar fi putut fi văzut nu numai de actualii săi admiratori, ci şi de generaţiile care vin, aduse în excursie cu şcoala.

Ironic la adresa oamenilor care huiduiau in fata crematoriului. O multime care huiduie in fata unui crematoriu.

Stau si ma intreb cat cacat trebuie sa manance un om inainte sa isi spuna „Acesti oameni straini de care nu ma leaga absolut nimic au nevoie de aprobarea mea intr-o chestiune personala cum sunt riturile de inmormantare. Daca nu ma asculta o sa huidui.”?

Raspunsul e: asa de mult ca da pe afara.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s