Kizuna

M-am decis sa scriu cate un articol despre fiecare ‘manga of the week’ de pe Mangatraders. Primul din aceasta serie e Kizuna – bonds of love si primul yaoi pe care l-am vazut la recomandari de doi ani de cand frecventez acel sait.

Autoarea Kazuma Kodaka este una dintre cele mai cunoscute si apreciate magaka ai genului. Lucrarile ei -si in special Kizuna- inspirand autorii care au venit dupa ea.

Cu 11 volume publicate intr 1994 si 2008 e una dintre cele mai populare BL manga din toate timpurile.

Povestea e impartita in patru. Adica sunt patru personaje principale:

Enjouji Kei (fiul bastard a unui yakuza si a amantei lui gheishe) care in scoala generala se indragosteste de Samejima Ranmaru, un geniu al kendo-ului. Dupa ce cei doi ajung impreuna Ran sufera un accident care il lasa pe jumatate paralizat si incapabil sa tina o sabie in mana.

Cam pe atunci apare Sagano Kai, fratele mai mic al lui Kei (si fiul sotiei legitime) care dupa ce l-a vazut pe Ranmaru luptand face o pasiune obsesiva pentru acesta si incearca sa-si forteze un loc in viata lui (spre nemultumirea lui Kei).

Din fericire pentru cei doi isi da seama ca nu are sanse cu Ran asa ca isi indreapta sentimentele spre Araki Masanori, secundul tatalui sau in organizatie si omul care practic l-a crescut.

Un rol oarecum important il au si Tashiro si J.B., doi asasini care au un trecut imreuna dar acum lucreaza pentru familii diferite.

Eu personal nu am fost foarte impresionata de aceasta manga. Poate ca dupa zeci de PWP care e yaoi-ul in general pare incredibil de fenomenala si asa mai departe, pentru singurul motiv ca incearca sa aiba un plot acolo dar…

Nu are greutate, consistenta, lumea crimei organizate prezentata acolo nu ma multumeste pentru ca nu pare mafia sau yakuza, pare niste copii care se joaca de-a criminalii. Problema e ca autoarea a incercat sa treaca superficial peste ceea ce inseamna yakuza, violenta despre care trebuie sa presupunem ca e undeva in culise si noi vedem  niste umbre ale efectelor.

Apoi, nu stie sa creeze suspansul. In cele 8 volume pe care le-am citit personajele principale sunt de mai multe ori in situatii limita (adica ceea ce vrea autoarea sa credem ca sunt situatii limita) totusi… nimic.  Aceeasi atmosfera ca si in rest.

Arta. Am mai citit de aceeasi autoare Sex therapist unde arta e okay, dar aici nu mai pot sa ma uit. Capete mult prea mari, corpuri mult prea mici, maini mult prea mici, la un moment dat citeam numai ca sa vad daca incep sa se rostogoleasca ca niste Hopa-mitici.

Si motivul pentru care m-am oprit din citit: de doua volume incoace fac baie sau ceva in genu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s