Ruga pentru bunici (parinti)

Cand spun parinti imi apar in minte chipurile bunicilor, care m-au crescut si m-au iubit cand parintii mei erau prea ocupati s-o faca.

Vad in fiecare zi batrani in parc, singuri, imbracati in zdrente aproape, care daca incep sa vorbesc cu ei plang pentru ca sunt primul om cu care vorbesc de saptamani.

Nu pot sa uit de o doamna pe care am intalnit-o vara trecuta in parc, se uita la o nunta.  Statea singura pe banca, mica si uitata, imbracata in niste haine maro, vechi. S-a nascut inainte de comunism, comunismul a venit si a pierdt tot, dar a muncit sa creasca 13 copii si o puzderie de nepoti si dupa toate astea, dupa 90 de ani de munca avea glasul ragusit de nefolosinta. Unul nu venea sa-i dea o bucata de paine.

 

„Pe pamantul de cruci numai om sa nu fii…”

greutatile bunicilor

bunici

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s