Angel heart

Hojo Tsukasa, autorul acestei BD e tipul la care si-a facut Inoue Takehiko ucenicia – cred ca asta deja spune destule.

Totul se intampla intr-un Univers care se aseamana cu al nostru din toate punctele de vedere inafara de faptul ca tehnologia medicala e ceva mai evoluata ca aici. Adica trebuie sa fie din moment ce personajul principal isi infinge o tepusa in inima si totusi reusesc sa o salveze.

Glass Heart e asasina pentru o organizatie mafiota foarte influenta, careia nu-i place cine stie ce sa omoare oameni, dar nu are ce face din moment ce asta a fost antrenata sa faca de cand avea 2 ani. La a 50-a victima nu mai rezista si incearca sa se sinucida, totusi organizatia nu se lasa si fura o inima pe care i-o transplanteaza.

 Dupa ce sta un an in coma, an in care are tot felul de vise ciudate, persoana careia i-a apartinut inima incepe sa vorbeasca cu ea si o incurajeaza sa le salveze pe amandoua.

Trebuie sa spun ca Glass Heart e cea mai badass fata pe care am vazut-o vreodata intr-o manga.  Asta, plus faptul ca actiunea nu se reduce doar la atat (mai tarziu aflam ce era fata lu ala negru de respira greu – si alte chestii) si mai are si destule momente comice care destind tonul prea serios o face sa se merite citita.

Arta e unica, autorul deseneaza extrem de bine figurile masculine (de exemplu -luam un personaj care acum are in jur de 70- flash back cand avea vreo 30, ne dam seama cu usurinta ca e vorba de acelasi caracter), singura problema e ca cele trei femei pe care le-am vazut pana acum (care apar in mai mult de doua secvente) cam seamana intre ele, eu neputandu-le deosebi decat dupa coafuri.

Povestea nu se taraste, dar nu exista foreshadowing – lucrurile se petrec repede, daca ai clipit ai pierdut. Scenele de actiune nu au practic nici un moment de respiro intre ele- mai intai GH e urmarita de organizatie ca sa se ajunga la yakuza, politie, armata si intreg Tokyo. Din nou, toti astia apar din senin si la doua secunde unii de altii- ca lupu de dupa colt. Dezvoltarea povestii consta din flashbackuri si ceea ce par a fi coincidente, ceea ce taie ceva din sentimentul de conectie al cititorului cu personajele.

Primul capitol a fost publicat in 2001 si deocamdata numara 30 de volume ongoing. E o continuare a unei lucrari din ’85 care nu a fost tradusa inca in engleza.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s